Noutatile site-ului

Feb.6, 2011
Versiunea a 3 a.
Dupa o lunga perioada de inactivitate a site-ului , detinatorul s-a hotarat sa scoata si a 3 a versiune a site-ului . Aceasta a fost urcata pe server pe data de 6 Februarie 2011 . Feb.18, 2011
Versiunea a 4 a.
Pentru ca versiunea a 3 a site-ului nu mergea bine si pe alte rezolutii , aceasta va fi inlocuita de versiunea a 4 a care va aparea in maxim 2 zile . Feb.20, 2010
Site-ul este gata.
Versiunea a 4 a , a fost urcata pe server si se pare ca functioneaza foarte bine . Daca vreti sa ne ajutati cu imbunatatirea lui , trimiteti-ne un mesaj la sectiunea Contact !

Traditii

Satele comunei Copaceni, sunt situate intr-o arie etnografica a carei specificitate este data de confluenta muntelui cu campia in lantul colinelor care se intind din Mehedinti pana in Arges. De la arhitectura la port cat si celelalte manifestari ale genului popular intalnim intre Jiu si Olt si aria mentionata, particularitati care disting zona la mijlocul careia se afla Copacenii. . Arhitectura populara Casele cele mai vechi sunt construite din centuri orizontale de barne dreptunghiulare, asezate pe talpi facute din lemn de stejar, dintr-un singur arbore (fig.22), cu diametrul de 50 de cm, pentru a rezista mai bine la umezeala. La colturi si mijloc, talpa casei era pusa pe niste furci batute in pamant, avand o inaltime deasupra solului de circa 0,5 -1,5 m, sau pe bolovani mari de piatra, (fig.23), iar spatiul gol era umplut cu piatra neregulata cu mortar sau cu pamant batut. Mai tarziu el a fost umplut cu caramida arsa legata cu mortar. Initial, acoperisul era facut din scanduri de stejar prinse cu cuie de lemn, iar mai tarziu au fost acoperite cu sindrila. Toate casele vechi aveau pridvor (fig. 24), care era sustinut de stalpi de lemn incrustati cu diferite motive nationale. Casele aveau de obicei doua sau trei camere, din care una sau doua erau rezervate pentru dormit, iar una pentru gatit si pastrarea alimentelor, unde se gasea si un horn numit hogeag, unde se afuma carnea porcului. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, s-a trecut la construirea caselor de caramida, la care se mentine pridvorul, dar de asta data cu stalpi de caramida. Numarul camerelor este in general de trei, dar mai apare o camara pentru pastrarea alimentelor, iar fundatiile incep sa fie de piatra, legate cu mortar de var. Cei mai instariti incep sa-si construiasca case traditionale care aveau o fundatie de 2-3 m de piatra, dupa care incepea zidirea camerelor de locuit din lemn sau din caramida. Sub camerele de locuit se amenajau spatii pentru depozitarea alimentelor si uneori pentru gatit. Urcarea la camerele de locuit se facea printr-o scara de lemn.